Monday, August 6, 2012

LECTURI  DE  VACANȚĂ: Cum l-am descoperit pe NICOLAE  ESINENCU



     Într-o călătorie în Republica Moldova, la Chișinău, în vizită fiind la o familie specială și apropiată mie, am descoperit, printre multe cărți în limba română, un volum de versuri al unui poet necunoscut mie: Nicolae Esinencu. 
     Poemele sale m-au cucerit de la prima lectură, prin simplitatea paradoxului ce uimește deodată, prin mesajul real, abrupt uneori, al ideilor exprimate. Printre rânduri, se întrevăd, deopotrivă, umorul sănătos al moldoveanului curat, dragostea de țară, de familie, de iubită, dar și amărăciunea izvorâtă din vicisitudinile istoriei  ce a marcat oamenii acestor locuri. Printr-un limbaj accesibil, prin surprinderea uluitoare provocată cititorului, Nicolae Esinencu transmite, cu naturalețe, o realitate dură în general, dar ușor de descifrat în același timp. În poezii scurte, el așează esența a ceea ce vrea să transmită, filozofic, mucalit sau ironic. Efemeritatea umană este și ea surprinsă subtil, dar limpede, în versuri scurte, concentrate. Oamenii, ca și copacii, viețuiesc între pământ și cer, primii simțind măreția universului, iar pomii crescând în două direcții: în pământ și spre cer. Țăranii venerează valorile autentice, iar viața lor simplă nu se oprește odată cu dispariția conducătorilor și nici cu plecarea copiilor de acasă. Patriotismul este redat cu un patos interior și cu o uluitoare și pură verticalitate (”Drapelul Patriei/E acela/Care fâlfâie/ În tine.”).
     Marcată pozitiv și îndrăgostită definitiv și irevocabil de poezia lui Nicolae Esinencu, invit la lectura poemelor acestuia, oferind câteva spre exemplificare!
      ADRESEZ  MULȚUMIRI  FAMILIEI  VALERIU  BABINCIUC, PENTRU CĂ MI-A PRILEJUIT ÎNTÂLNIREA CU  ACEST  ”COPIL TERIBIL” AL MOLDOVEI, NICOLAE  ESINENCU!
JOC

Seara,
Când ne culcăm,
Punem ziua trăită sub pernă.

Dimineața
N-o găsim nicăieri.

A TREIA DIMENSIUNE

Știu două dimensiuni pe pământ:
Nașterea și moartea.

Pe a treia o caut!

TRĂDĂTORUL

Țară n-are.
Ce are?

CUGET

ÎMI SPUN:
MĂREȚIA OMULUI
O MĂSOARĂ TIMPUL.

ÎMI SPUN:
MĂREȚIA TIMPULUI
O MĂSOARĂ OMUL.

ZESTRE RISIPITĂ

În lada de zestre
Mama își păstrează rochia
De nuntă.

Și iată, zice,
Parcă ieri,
Parcă azi,
Parcă acum,
Parcă aici,
Parcă dincolo
Își pusese și anii!
 
MERII SE SĂDESC ÎN FAȚA CASEI

Cad petale.

Cine a spus mărului
Cuvinte triste?!

COPACII

Copacii cresc deodată
În două direcții –
În pământ
Și spre cer!


TRUPUL PATRIEI

Pui un copac pe deal –
În pământul Patriei îl pui.

Smulgi copacul de pe deal –
Din pământul Patriei îl smulgi!

ETERNITATE

M-am răsturnat cu fața în sus
În iarbă.

Nu-i nimic mai măreț
Decât să ai sub tine
Pământul
Și deasupra ta –
Cerul!

ZID

Soția îmi pune copiii
În față.

Acum încearcă și pleacă,
Zice.


OSTATICUL
Lui D. Cantemir

Ca să moară de dor,
Zilnic i se spunea:
Păsările care vin,
Vin din țara ta.

Ca să moară de dor,
Zilnic i se spunea:
Păsările care pleacă,
Pleacă-n țara ta!

PORTRET DE FAMILIE

Tata cu cerul încovoiat pe umeri.
Mama cu soarele în brațe.
Sora cu luna pe frunte.
Eu cu capul pe carte.

Bunelul – până la genunchi –
În pământ!



 
CADENȚĂ

Trec dealul –
Vine valea.

Trec valea –
Vine dealul.

Trec viața –
Vine moartea.

PIERDERI

Moș Ion și-a pierdut conducătorul,
Dar să vezi, urcă în căruță,
Dă în cai, și caii merg.
Moș Gheorghe și-a pierdut conducătorul,
Dar să vezi, vâră plugul în brazdă,
Și plugul ară.