DOR DE BUCOVINA
MARIAN MALCIU
Printre cadourile primite de ziua mea,
se numără și cartea ”Dor de Bucovina” ,
primită de la colega mea, profesoară de limba română, Rotariu Maria - Nicoleta,
carte al cărei autor m-a încântat și prin volumul deja prezentat, ”Captiv pe
tărâmul copilăriei”. Așadar, stârnită de
lectura acestei cărți, primită de la
însuși Marian Malciu, am parcurs destul de repede și cartea ”Dor de Bucovina”,
în care autorul îmbină jurnalul de călătorie sau reportajul cu notațiile personale
(uneori sobre, alteori umoristice), cu prezentarea unor informații bine
documentate și bine plasate, trecând cu naturalețe de la trecutul istoric la
prezentul evenimentului în sine, dar și la prezentul scrierii cărții.
De fapt, evenimentul, ce capătă
amploare literară sub condeiul magic al domnului Marian Malciu, este
organizarea și desfășurarea unei tabere de creație și recreație la Câmpulung
Moldovenesc, oraș-emblemă al Bucovinei, al cărei DOR (sentiment specific
românismului) își pune amprenta pe mintea și pe sufletul cititorului, de la
prima până la ultima pagină. Este meritul scriitorului ce oferă o lectură
deosebit de plăcută și de atractivă, o lectură ce curge lin, firesc, ținând
trează totodată și curiozitatea celui ce parcurge paginile prin prezentarea
tuturor activităților (carnaval, colocviu, excursie, lansare de carte,
întâlniri cu personalități și scriitori din zonă, vizitarea unui muzeu absolut
magnific, înființat și condus de Ioan Grămadă), activități al căror suflet este
doamna RODICA RODEAN.
Domnul Marian Malciu conturează, în această
carte, fără exagerări sau ”pretenții”, portrete și peisaje, îmbinând armonios
elementele conținutului cărții. Deși materialul este ”încărcat” (la propriu și
la figurat), este cu măsură așezat și ne face să călătorim, imaginar, prin
locurile ce constituie, dealtfel, frumusețea feerică a acestui ”picior de plai”
ce este Bucovina. Ni se oferă o imagine de ansamblu a acestei părți a României,
sub aspecte variate, imagine prezentată într-un stil personal, inconfundabil,
iar cititorul este mereu surprins printr-o adresare directă (să-i spunem chiar
oralitate!), prin care autorul creează o relație specială cu acesta. De
asemenea, coordonate esențiale ale scrierii sunt credința (”care nu presupune
unități ori instrumente de măsură”, ci trăire interioară intensă), dar și
patriotismul (al autorului, care se apleacă aproape cu sfințenie spre istoria
locurilor, dar și al oamenilor pe care îi întâlnește în periplul său: Ioan
Grămadă nu este doar un om pasionat și muncitor, este și patriot în cel mai pur
sens al cuvântului!).
Impresionante sunt detaliile
surprinse cu acuratețe – descrierea scenelor biblice din mănăstirile vizitate
sau utilizarea unor termeni
arhitecturali bisericești, elemente folosite cu pondere, finețe și
claritate.
Cartea cuprinde un bogat material
documentar (cultural, istoric, literar) și aduce în prim-plan și personalități
marcante ale zonei (scriitori, poeți, dar și artiști populari). Se insistă, pe
bună dreptate, din cele constatate la fața locului, pe conservarea tradiției de
veacuri pe aceste meleaguri, îmbinată, deseori, cu elemente de civilizație
modernă.
Peste toate acestea, se creionează imaginea
prieteniei, între cei ce compun grupul taberei literare, dar și între aceștia
și oamenii întâlniți în aceste locuri, calzi, ospitalieri și entuziaști.
Emoția autorului este vizibilă printre
rânduri (când evocă anumite locuri, evenimente sau oameni), dar chiar și în mod
direct, prin prezentarea atmosferei de la lansarea celor trei cărți, dintre
care una îi aparține: ”Urme de dragoste”.
Astfel, am putea afirma, cu toată
convingerea, că domnul Marian Malciu se încadrează în categoria oamenilor
descriși în carte, din perspectiva faptului că ei, toți, sunt oameni care vor
să lase în urmă o creație valoroasă, care depun suflet și muncă pentru a lăsa
urmașilor adevărata menire pentru care trăim pe pământ: nu partea materială, ci
partea spirituală a vieții, dealtfel,trecătoare (fie un muzeu, fie o carte).
Cartea este o compoziție unitară,
rotundă, se constituie din detalii minuțios expuse, presărate cu umorul
nealterat al naratorului, iar finalul, ce închide simetric călătoria, este plin
de emoție și de nostalgie, de regretul că această mare sărbătoare se va termina,
asemenea focului de tabără ce se va fi stins, într-un târziu, în memoria
tuturor celor prezenți. Dar rămâne, pentru cititor, DORUL de aceste meleaguri
bucovinene, dor răscolit de autorul însuși, prin cartea de față.
