CLEPSIDRA VIEȚII – NISIP STRECURAT ÎN SUFLETE…
”43” – OLGUȚA LUNCAȘU TRIFAN
Cu
un titlu inedit și original și cu o copertă extrem de sugestivă, cartea ”43”,
semnată de doamna Olguța Luncașu Trifan aduce, pe lângă aceste aspecte, o altă
noutate în peisajul literar actual: este o ediție bilingvă (română – franceză),
foarte bine concepută sub toate aspectele.
Literatura, în special poezia, este văzută de
autoare drept o ”terapie” a sufletului, prin care poate fi înlăturată
singurătatea; este ceea ce se demonstrează cu prisosință în volumul de față,
care cuprinde 43 de poezii, al căror mesaj este profund și sensibil totodată.
Lectura poemelor captivează, de
la început până la sfârșit, iar tentația lecturii în limba franceză devine o
necesitate, o curiozitate și chiar o plăcere pentru cunoscătorii acestei limbi
melodioase.
Poeta este adânc ancorată în lumea
satului, pe care o percepe în chip nostalgic, uneori dureros, pendulând între
trecut (”satul bătrân”) și o posibilă renaștere, ca o regenerare perpetuă. O
discretă filozofie asupra vieții transpare din nostalgia după copilărie sau
adolescență, după dorul de ”copila trecutului”, care ar fi vrut să pună piedică
timpului nemilos. În alte poezii,
autoarea se oprește asupra unui aspect social sfâșietor: depopularea satelor
românești și, în același timp, ”îmbătrânirea” acestor sate, însă, paradoxal,
bătrânii ”trăiesc” în cimitir, populându-l pe acesta. Dar, pe de altă parte, ”bucuriile
vieții” sunt percepute, sub diverse aspecte, tot în lumea satului natal, pe
care îl venerează.
Înflăcărarea patriotică a autoarei, dar și revolta acesteia se pot
citi printre rândurile poemului în care, ca un crunt adevăr, este sugerată
umilința românilor în propria țară, furată de ”mitici”. Ea face apel la ”deșteptarea”
demnității românilor, o deșteptare parcă dintr-un ”somn de moarte”.
Și iubirea este prezentă în acest
volum; uneori, ea generează drame intens trăite: (”suflet spart în bucăți”, ”cioburile
sufletului”, ”dezbrăcată de suflet”) și este finalizată într-un ”tremur” ce
pare a nu mai avea sfârșit. Poeta încearcă a descoperi taina lacrimilor
iubitului, invitându-l să împartă amândoi tristețea chinuitoare. Alteori, fiind
un ”rebel ghem de iluzii”, descoperă iubirea în ”vise interzise”. Dorința
mistuitoare a contopirii celor doi îndrăgostiți, dar și a completării lor prin
”lacrimă”, ”vis” sau ”voce” pretinde acel ”timp pentru noi”, pentru dragoste.
Alteori, eul liric se manifestă printr-o zbatere între două ziduri: își
îndeamnă iubitul să plece, îi mărturisește neiubirea, deși are sentimente de
iubire, de adorație. Speră ca el să revină și își exprimă dorința nemărturisită
de a-și fi alături unul altuia, într-un timp infinit. În însăși ființa poetei, iubitul
este omniprezent, pentru că, fără existența lui, nicio împlinire nu este posibilă.
”Neputințele” sunt topite în
regăsiri permanente, până la alegerea vieții, ca o speranță nesfârșită. Poeta
pătrunde în esența călătoriei prin viață, într-un stil original, inconfundabil,
în care cu toții ne regăsim: tot ce contează, în final, este înțelegerea
vieții, dar și a păcatelor inerente existenței pe pământ.
Dintr-o altă poezie transpar dorul și
dragostea de viață. Fiindcă, de fapt, prin exclamația retorică ”nu vreau să mor”,
se distinge, discret, ideea că este peste puterile noastre să ne împotrivim
destinului implacabil, dar poate fi și o chemare disperată a vieții care, deși ne va devora, este totuși invocată și dorită.
Suferințele lumii nu o lasă indiferentă,
mai ales suferințele mamelor ce-și veghează ”pruncii” bolnavi. Sensibilitatea
poetei sesizează disperarea că rugile acestora nu mai ajung la Cel de sus.
Cutremurătoare prin mesajul poetic transmis este poezia ”Veșnic tineri”, în
care se descoperă veșnicia în iubire prin moarte a doi îndrăgostiți. Concluzia,
laconică, dar dureros de reală, este aceea că ”viața își urmează cursul”, în
ciuda dispariției celor doi și a suferinței mamelor rămase neconsolate.
O altă latură a cărții este cea care evocă
figurile părinților, mai ales a mamei, în a cărei ”oglindă” poeta se privește cu
o dragoste nespusă, copleșitoare, dar animată și de o putere nebănuită de a înfrunta viața pentru cea mai dragă
ființă – mama. Evocarea sensibilă a acesteia, trăită cu intensitate, transmite
emoții cititorului, precum un balsam pe un suflet rănit. Este de remarcat ”scena”
duioasă a întâlnirii mamă – fiică, cea din urmă dorind cu ardoare ca mama să-i
șteargă cu ”colțul vechi de la năframă” lacrima suferințelor și a dorurilor
nemărturisite. În altă poezie, cu tristețe nemărginită, este sugerată prăpastia
timpului ce nu poate fi trecută spre mamă, spre brațele ei mângâietoare, la
sfârșit de an, când i se promite de către mamă că ”va ninge”.
”Un tată” este evocat în
clipa despărțirii eterne, când sufletul îngenuncheat al ”unei fete” este dus la
groapă de ”blestemata soartă”. Tată și fiică rămân, parcă, personaje dintr-un
basm ce-a fost ”odată”.
Toamna ia chipul unei
nostalgii îmbinate cu aspectele frumoase ale anotimpului (frunzele ruginite, culori
cenușii / gutuia, vrăbiuța, vinul, crizantemele). Mirosul sfânt al gutuii este
invocat și în alte poeme, fiind, se pare, fructul preferat de poetă, datorită
combinației dulci-amărui, ce poate fi asociată cu însăși viața.
Poezia ”Condei îndrăgostit”
pare a fi o ”ars poetica” a creației
doamnei Olguța Luncașu Trifan. Cititorul de suflete se va bucura de goliciunea
iubirii condeiului îndrăgostit, în ale cărui mreje este prinsă poeta.
Ultima poezie din volum este
o pecete a tristeții, a neîmplinirii unei iubiri, a unui dor, a unei
despărțiri, dar și o pecete a unei consolări sau resemnări. Autoarea
demonstrează, prin profunzimea discursului liric, o cunoaștere a detaliilor
profunde ale existenței, o caldă sensibilitate, exprimate în versuri sincere și
emoționante, de o certă valoare
artistică!
Prof.
Petronela Angheluță
Vă mulţumesc frumos, stimată doamnă Prof. Petronela Angheluţă! Ce pot să mai spun? În acest moment, cu siguranţa, cuvintele sunt de prisos. Felicitări, sunt onorată!
ReplyDeleteReverenţe!
Cu preţuire,
Olguţa Luncaşu Trifan
This comment has been removed by the author.
ReplyDeleteO carte citită atent, care să aibă o unitate de idei înmănuncheate laborios înspre atingerea unei tematici cuprinzătoare și realiste, sensibilizează orice suflet și îl provoacă să răspundă la fel de sensibil, chiar dacă persoanele în cauză nu se cunosc în realitate, ci doar pe calea cuvintelor scrise și citite. Așa înțeleg că a izvorât această plăcută și cuprinzătoare cronică la volumul de versuri în cauză.
ReplyDeleteAvând privilegiul de a cunoaște ambele persoane și creațiile lor literare, îmi exprim deplina satisfacție și felicit din toată inima autoarea cronicii, doamna profesoară Petronela Angheluță, precum și autoarea versurilor, doamna Olguța Luncașu Trifan!
Sunt onorat să reamintesc cititorilor că volumul de versuri, în debut de autor, s-a bucurat de o primire excelentă, cu ocazia lansării sale la Centrul Cultural al comunei Pădureni din județul Vaslui, unde am avut șansa să-l prezint unui public numeros și extrem de agreabil, cunoscător și iubitor de literatură și, în general, de cultură, cu sprijinul necondiționat al întâiului gospodar de aici, primarul Temistocle Diaconu.