UN LIRIC ARDENT - ILE DAN

- din volumul ”LINGVISTICĂ ȘI CULTURĂ” - Omagiu profesorului Ilie Dan,

volum coordonat de Vasile Diacon

     ”.... sub zodia unei iubiri furtunoase, într-o toamnă ploioasă, a început să cioplească versuri și să zidească metafore, în consonanță cu starea sa sufletească și cu straiele naturii din jur (copaci, frunze, rouă, stele, amurg, nori, vânt și multă... neliniște sufletească).”

    ”Cercetate cu atenție și in nuce , înțelese în dimensiunea lor ideatică și prozodică, versurile lui Ilie Dan se refuză unor modele sau influențe detectabile, ca atmosferă, gând și simțire, stil și tip de versificație.”

     ”În mod deosebit, distihurile (...) presupun un mare efort spre concentrare și esențializare, ele fiind niște veritabile definiții lirice pe baza simbiozei dintre idee și metaforă, amintind de haikuurile japonezilor.”

     ”Cu certitudine, poezia lui Ilie Dan e una luminoasă (...), de o mare simplitate și concentrare, dominată de mulțimea, semnificația și noutatea metaforelor, care inundă în poezia sa. Copilăria, satul natal, focul marilor trăiri, Iubirea-Minune, implacabila rostogolire a clipelor dictată de Cronos, precum și teama față de marea taină - iată componentele care dau consistență și inedit creației poetice a cunoscutului profesor și filolog din Iași. ”

                                                                                                      VASILE DIACON

ZID

În dragoste-vâltoare, statornic tu rămâi,

Fiind esența arsă și zidul-căpătâi!...

RĂSĂRIT

În sufletu-mi năuc și ades vrăjmaș,

Ești  răsărit pe culmea unui apus uriaș!...

CONCLUZIE

Un nebun, un rob, un orb de-aș fi,

Fără tine și Iubire, aș putea trăi?...

LIMAN

Orbecăiam printr-o poiană sfârșită-n genune,

Dar am găsit verdele nemort al Iubirii-Minune!

ALT ANOTIMP

Un mugur zăvorât în vicleană lumină

Mi-arată în izvorul unui ceas pribeag

Că un alt anotimp în curând o să vină,

Să mă ningă-n risipire și drag!...

ARC

Bruma de vreme se-nmoaie,

Zăvorând cetăți prea visate...

Dar unde-i vremelnica ploaie,

Să ne spele păcatele, toate?...

PORUNCĂ

Privește la oameni, arbori și flori,

Liniștit și senin, ca să pricepi

De unde sfârșești și de unde începi,

Fiind tu însuți - ziuă și noapte, seară și zori!...

BOGAT

Mă spovedesc mâhnit, în mine și aiurea,

Chemând un har ce-acuma nu-i la rând...

Sărac nu sunt, ci chiar bogat, având

VIAȚA, CREDINȚA și IUBIREA!...

PLÂNS

Sufletu-mi plângea într-o minune-zăpadă,

Dar, vai, nu era nimeni să-l vadă!...

DACĂ

Dacă m-ai iubit, m-ai iertat,

Într-un timp întreg și înalt,

Răsucit spre marea mirare

A vârstei noastre dintâi.

Sufletul nostru atunci se zbătea, 

Migrând spre orizonturi și pace.

 Era timpul-copil, de vise-nflorat,

În care se crede, se plânge, se tace...

Dacă m-ai iertat, m-ai iubit,

Într-un timp cenușiu, de doruri uscat,

Timp fără margini și joc,

Cu durere și frică-mbrăcat,

Orb printre vise, sufletul nostru trecea,

Săgetând înspre-a iernii vârstă săracă...

Era timp târziu, cumpănit în iertare,

În care se tace, se tace...

Dacă m-ai iubit, m-ai iertat...

ECHILIBRU

Câte nopți, câte clipe ți-am dat

Din visare și, poate, din chin...

Oare, ști-vei că, iubind, am uitat

Înserări ce-au trecut, dimineți care vin?...

CONDIȚIONALĂ

Dac-ar învinge toamna zăpezile din noi

Și soarele din nou bătrân ar fi,

Te-ar scrijela cu biciul trecutul dintre noi

Și-ai înțelege verbul a iubi!...

DOR CIUDAT

Sufletu-mi bolnav e de-așteptare,

Doruri, pe rând, l-au ucis;

Nu găsesc astăzi cărarea pe care

Mi-am pierdut întâiul și ultimul vis...