21 MARTIE - ZIUA POEZIEI

          Pentru a marca ZIUA POEZIEI, am organizat, împreună cu elevii clasei a V-a, o întâlnire literară cu domnul MIHAI LUPU, reprezentant de seamă al genului, personalitate a comunei, de prezența căruia ne-am bucurat la Școala Dumbrăvița, într-o după-amiază de primăvară viscolită...

          Activitatea s-a desfășurat sub semnul surprizelor atât din partea elevilor, cât și din partea domnului învățător, care tocmai a trecut pragul celor 73 de ani... 

          Toți cei 22 de elevi au pregătit un moment literar compus din poezii semnate de autorul cărții recent lansate: ”Hai să fim folositori!”, ”Eu rămân mereu cu Nică”, ”Sporovăieli”, ”Grijă mare”, ”Acolo unde te-ai născut”. Pe parcursul recitării, s-a realizat o interacțiune între copii, autor și profesorul - gazdă, în așa fel încât elevii să perceapă mesajul poeziilor, dar și să consolideze unele noțiuni de teorie literară studiate la clasă (figuri de stil).  Apoi elevii au adresat domnului Lupu întrebări (și-au manifestat interesul și curiozitatea cu privire la temele de inspirație ale poeziilor, la numărul de poezii sau chiar referitor la poezia preferată a autorului!) și au citit propriile lor încercări poetice, pentru că tocmai au studiat la limba română noțiunile de versificație.

           Domnul Mihai Lupu a  reușit să capteze atenția elevilor prin crearea unei atmosfere destinse, printr-un discurs adecvat, modest și sincer, iar elevii au primit drept cadou un text versificat - compoziție proprie, în vederea realizării unei serbări, de care elevii au fost foarte încântați.

          La finalul întâlnirii, elevii au oferit domnului Mihai Lupu, simbolic, o carte și un buchet de flori, dar au primit și ei din partea domnului învățător dulciuri!

           Pe lângă câteva fotografii din timpul acestei întâlniri reușite, alăturăm și una dintre poeziile din volumul ”Când eram copil, odată...”

Prof. Petronela Angheluță

PUIUL DE LUP

Mergea lupul, într-o seară,

Spre un sat, la o căsuță,

Ca să împrumute iară

O mioară mai grăsuță.

Îl luă pe pui cu dânsul;

Veni vremea să-l învețe

Cum e bine să dea iama

Prin ocoale și cotețe.

Dar pe drum, clienții noștri

Întâlniră vânătorul

Ce-mpreună cu hăitașii

Ridica spre ei ponorul.

Pușca răsună, neghioaba!

Gloanțele porniră-n grabă,

Puiului rănindu-i laba;

Lupulu-i veni să cadă.

Micul se trezește singur,

Alergând în trei picioare,

Căutând cu disperare

Unde să dispară oare?

Se ascunse sub o cioată

Și privi prin ieșitură;

Nu-l zări nici vânătorul,

Nici hăitașii nu-l văzură.

Și, lingându-se la rană,

Prinse să se liniștească

Și, răspuns la o-ntrebare,

Se muncea ca să găsească:

- Hai, tăticul li-i dușmanul,
De-aia vor ca să-l lovească.
Dar pe mine - pui sărmanul,
Pentru ce să mă rănească?

Tu, copile, știi urmarea
Ăstei mici povestioare?
Și răspuns la întrebarea 
Puiului afla-vei, oare?

Dacă-n viața ta vreodată
Ai cu cineva pricină,
Cată să stârpești îndată
Răul - de la rădăcină!