Oricât de mult am vorbi despre Eminescu și oricât de frumoase cuvinte am alege, n-am putea exprima ființa lăuntrică a poetului și n-am putea înțelege în profunzime tristețea lui și faptul că a fost un ”paria” al societății în care a trăit.
Garabet Ibrăileanu a spus că Eminescu este ”un fenomen aproape inexplicabil în literatura noastră, un meteor din alte lumi”, iar George Călinescu afirma că Eminescu nu s-a născut, ci ”a ieșit de-a dreptul din ape, ca și Luceafărul”.
Fiind un inadaptat social al vremii sale, un neînțeles de contemporani, el a avut conștiința permanentă a faptului că omul este trecător, că este un nimic. A avut mereu în centrul operei sale moartea reflectată în atâtea poezii, dar ne întrebăm astăzi dacă Eminescu a murit cu adevărat sau este contemporanul nostru?
Personajul Toma Nour, prototip al poetului, exclama, în ”Geniu pustiu”: ”Mor pentru pământ, ca să trăiesc în cer!” Și probabil că Eminescu trăiește în cer și trăiește alături de noi prin opera sa, prin actualitatea extraordinară a versurilor sale.
În lumea relativă în care trăim, în lumea în care valorile nu sunt așezate pe un piedestal meritat, așa cum se întâmpla și în vremea lui Eminescu, ne raportăm încă la simbolul nepieritor al românilor: Eminescu.
Eminescu trebuie să rămână un REPER al culturii și al literaturii acestui popor veșnic încercat de soartă. Opera lui este actuală și o retrăim prin fiecare poezie a acestui geniu răsărit din ape, din neant, din haos...
No comments:
Post a Comment