La 15 ianuarie 2012 - Ziua Culturii Naționale - a fost lansat audiobookul Vis și alte treizeci de poeme necunoscute, o apariție editorială de înaltă ținută sub toate aspectele. Poemele au fost scoase la lumină din adâncurile manuscriselor eminesciene de către reputatul filolog PETRU CREȚIA, iar volumul (ilustrat de Tudor Jebeleanu) este prefațat de scriitorul Mircea Cărtărescu. CD-ul anexat volumului cuprinde cele treizeci și unu de poeme în interpretarea autentică și inegalabilă a actorului Marcel Iureș. Cartea, în format mic, are 110 pagini, iar ilustrațiile din cuprinsul ei vin să completeze, în mod armonios, imaginile poetice ale creațiilor. Descoperim, în aceste noi poezii, un Eminescu ”altfel”, nou, dar mereu același, inconfundabil. Distihuri, catrene sau poeme ample (”Mușatin”), creațiile surprind motive eminesciene cunoscute: moartea, natura, iubirea, fortuna labilis, într-o versificație aproape perfectă, de o muzicalitate încântătoare.
Poemul ”Mușatin”, structurat în câteva fragmente, este copleșitor și ne face să călătorim în lumea arhaică românească, într-un cadru natural pur, nealterat. Inflexiunile folclorului românesc străbat printre rânduri, iar asocierea surprinzătoare a unor imagini aduce în fața cititorului de astăzi o prospețime a limbajului și mirosul florilor de tei atât de des întâlnit în lirica eminesciană. Printr-o amplă hiperbolă, eroul, îndrăgostit de Dochia, contemplă întreaga Moldovă, această ”gură de rai” ce cuprinde măreții și bogății nenumărate. Imaginea ancestrală a lui Dragoș Vodă completează, parcă, un basm din altă lume, pe care numai geniul poetului l-a putut transfigura în arta versurilor.
Să ne întoarcem în timp, acum 129 de ani, în anul 1883, când ilustrul critic Titu Maiorescu, spiritus rector al ”Junimii”, scoate la lumina tiparului, pentru prima dată, toate poeziile lui Eminescu, publicate la acea vreme în revista ”Convorbiri literare”. Într-un format mic, ornamentat cu eleganță pe fiecare pagină, volumul, eveniment editorial însemnat în epocă, aduce, prin acel ”simțimânt de datorie literară” al lui Maiorescu, unele dintre cele mai deosebite poezii eminesciene. Maiorescu aprecia atunci că poetul este ”înzestrat cu darul de a întrupa adânca sa simțire și cele mai înalte gândiri într-o frumuseță de forme, subt al cărei farmec limba română pare a primi o nouă viață.”
Trecerea timpului a demonstrat valoarea inestimabilă, dar și inepuizabilă a creației eminesciene, care va rămâne eternă și prin care continuăm să ne integrăm în universalitatea literaturii.
No comments:
Post a Comment