Sunday, November 10, 2013



GEORGETA MINODORA RESTEMAN ( II )
CIPRU, corolă de lumină vie


        În cadrul evenimentului de  la Biblioteca ”Gheorghe Asachi ” Iași, unde a fost prezentată publicului ieșean scriitoarea Georgeta Resteman, am avut o intervenție în care am evidențiat câteva aspecte referitoare la cartea ”Cipru, corolă de lumină vie”, ce s-a bucurat de lansări – prezentări, mai întâi la Nicosia (capitala Republicii Cipru), apoi la Biblioteca Metropolitană din București, al cărei director este dramaturgul Emil Lungeanu și la Craiova, la Biblioteca Județeană ”Gheorghe și Aristia Aman” (aici alături de volumele de versuri ale autoarei: ”Rătăcite anotimpuri”, ”Descătușări. Fărâme de azimă”, ”Poeme pentru un vis”).
      Mă refeream, în alocuțiunea mea, la motivațiile ce au generat scrierea acestei cărți, plecarea fiicei sale în Republica Cipru și stabilirea ei în această țară minunată – o batistă pe obrazul mării, așa cum autoarea o denumește printr-o metaforă într-un poem – unde, dealtfel, este director de departament la o firmă de prestigiu. Cu toate acestea, sentimentul dezrădăcinării din pământul patriei este apăsător, mai ales pentru mama care este departe de fiica ei, chiar dacă ea, mama, locuiește o bună parte din timp în Limassol, acolo unde își ostoiesc dorul una de alta, dor acumulat în perioadele în care nu sunt împreună. Reîntâlnirile dintre mamă și fiică sunt descrise în carte într-un mod emoționant și aș spune că scriitoarea se implică afectiv în narațiune, inserând, pe parcursul acesteia, notații scurte, dar de o sensibilitate aparte, referitoare la relația mamă-fiică și la momentele speciale trăite împreună, chiar dacă departe de țară (”copila mea”).
     Aminteam că doamna Georgeta  Resteman, paradoxal, își manifestă patriotismul față de România scriind despre Cipru. Legătura dintre cele două țări este sugerată, subtil, printr-o permanentă antiteză între aspecte, locuri, stări observate de autoare, însă, atunci când surprinde aspecte negative legate de România, o face cu tristețe, cu dezamăgire și cu regret.
     Ceea ce m-a impresionat pe parcursul lecturii a fost utilizarea evidentă și sugestivă a cuvântului ACASĂ, scris cu majuscule sau așezat între ghilimele ori scris cursiv. Din splendidele ”peregrinări” de-a lungul și de-a latul insulei, mama și fiica se întorceau ”acasă” sau acasă. Acest ACASĂ era și este un ACASĂ provizoriu, de moment, nu un ACASĂ real, cel din Săcuieu (locul unde și fiica a crescut alături de mamă și de bunică) sau cel din România, este un ACASĂ trăit departe, cu inima frântă de dorul de un ACASĂ autentic.
     Doamna Georgeta Resteman, însă, și-a aflat menirea acolo, departe de țară, devenind un ambasador al acesteia, prin diverse și numeroase activități pe care le-a întreprins alături de fiica domniei sale în Republica Cipru: a dotat trei biblioteci din orașe diferite cu cărți aduse cu greu din țară pentru comunitatea română din Cipru, face parte din colectivul de redacție al ziarului RO MANIA, a organizat Ziua Limbii Române și, nu în ultimul rând, a scris această carte despre Cipru, carte ce se constituie ca un reportaj, ca un memorial de călătorie sau ca un ghid  turistic, ce cuprinde un bagaj informațional consistent: istorie, turism, mitologie, narațiunea alcătuind, într-un mod ”poetic”, un mozaic perfect.
     Experiența trăită în Cipru, privilegiul de a cunoaște oameni speciali, ce i-au devenit prieteni, i-au dat încredere, i-au insuflat speranță: ”Eu mă consider o norocoasă printre oamenii pe care destinul mi i-a scos în cale în Cipru și acest lucru cred că-mi va da puterea să iert, să uit, să rezist și să continui să sper că țara mea, de care nevoia și lupta pentru subzistență mă țin departe, să poată și să vrea să-mi ofere șansa de a mă întoarce, ducând cu mine ACASĂ o carte alături de gândurile frumoase și prietenia celor care, aici și acum, mi-au întins mâna, pentru ca dorul și depărtarea să mi se pară mai ușoare…”
      Iar finalul cărții este unul grăitor, incluzând, ca într-o scoică perla, mesajul primordial al scriitoarei: ”Cipru va rămâne pentru mine locul încărcat de istorie zbuciumată, fief al miturilor și legendelor și, poate, momentul în care am creat cel mai mult și mai consistent în scurta-mi carieră scriitoricească, o amintire brodată pe stânci de valurile Mediteranei, când în fiecare zi am scris pe nisipul încins cu gândurile mele, DOR DE-ACASĂ, DOR DE ROMÂNIA!”

IMAGINI  DE  LA  LANSĂRILE  CĂRȚII 

 AMBASADA ROMÂNĂ DIN NICOSIA


BIBLIOTECA METROPOLITANĂ BUCUREȘTI


BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ DOLJ
AUTOAREA CU DOAMNA DANIELA POPESCU
(DIRECTOR AL BIBLIOTECII)


SCRIITORUL MARIAN MALCIU
VORBIND DESPRE CREAȚIA DOAMNEI RESTEMAN



DOAMNA GEORGETA RESTEMAN


FIICA DOAMNEI GEORGETA RESTEMAN






2 comments:

  1. Frumos gest să aminteşti aici de prezenţa doamnei Georgeta Minodora Resteman la Iaşi şi frumoase sunt însăilate cele două "capitole" dedicate acestei sensibile creatoare de frumos în poezie şi proză, doamna Petronela Angheluţă! Sincere felicitări!
    Din partea mea, prezent fiind la Craiova, în Biblioteca Judeţaeană "Alexandru şi Aristia Aman", având onoarea să fiu invitat pentru a-i prezenta scrierile, doresc să înscriu aici câteva fraze din alocaţiunea rostită atunci, în sfântă zi de sărbătoare creştină, luni, 25 martie 2013:
    "... Vorbind mai întâi despre poezie, îmi aduc aminte că apreciam, cândva, că în primul său volum de versuri ne întâmpină un suflet-orchestră de o gingăşie aparte. Un suflet-orchestră, pentru că de la început şi până la sfârşit asistăm la o muzică ce porneşte delicat, precum sunetul viorii. Această muzică s-a înteţit şi a crescut, urcând în intensitate, pentru a coborî elegant spre tonuri grave, captând interesul auditoriului şi entuziasmându-l direct proporţional cu trecerea timpului. Concertul a continuat în celelalte două volume prin alte acte în care muzica te împresoară, când cu acea lină atingere, precum a picurilor de mir, când cu acorduri grave, din care ţâşneşte fie revolta, fie durerea sau tristeţea ori însingurarea, lăsând apoi loc Iubirii, Păcii, pe care le înscrie cu majuscule...
    Este concertul vieţii pline de credinţă şi iubire, atât faţă de Creatorul suprem, cât şi faţă de părinţi, de copilul născut în durerea ce încă persistă în lacrimile Georgetei Resteman, copil hrănit din sânul ei cu dragoste duioasă. Este concertul izvorât din iubirea de oameni şi flori, de ape şi munţi, de noapte şi zi, de păsări şi anotimpuri, de tot ce înseamnă creaţie divină.
    ... Aceeaşi senzaţie o veţi avea şi când veţi citi "Cipru" - corolă de lumină vie", adică volumul de proză al Georgetei Resteman, ori alte scrieri apărute în multe reviste şi ziare din ţară şi din diaspora. Autoarea nu vă oferă un roman, o poveste, o nuvelă ori un reportaj simplu sau doar un ghid al "locurilor de joacă al zeilor", cum i se spune Ciprului - insula miturilor şi legendelor pline de mister. Dăruită de Creatorul suprem cu un simţ deosebit al cromaticii şi muzicalităţii, Georgeta îşi cotinuă concertul minunat început în primul volum de poezii, pentru a vă oferi o carte care să cuprindă câte ceva, destul de consistent prin condensarea informaţiilor învăluite în metafore, din toate aceste genuri de proză...."

    Cu rietenie şi consideraţie, dragă prietenă!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Foarte frumos, Marian! Numai o persoană sensibilă ca tine putea vorbi atât frumos, iar doamna Georgeta Resteman merită pe deplin toate aceste cuvinte! Nu am terminat postările cu doamna. Cred că vor mai fi cel puțin două! Mulțumesc mult pentru comentarii!

      Delete