GEORGETA MINODORA RESTEMAN ( V )

ECOURI ALE UNEI ÎNTÂLNIRI DE POVESTE...

O DOAMNĂ MINUNATĂ

         Într-o zi însorită, doamna dirigintă vine grăbită la oră și ne anunță că în școală va avea loc o activitate în cadrul căreia o să vină o doamnă care scrie poezii. Cum eu sunt nou venită în școală, aceasta este prima mea activitate de acest gen. Doamna dirigintă (și ea o femeie extrem de blândă, calculată și cu un suflet mare) mi-a dat să recit o poezie care mi-a plăcut foarte mult și care chiar mă reprezenta din unele puncte de vedere. Această poezie era compusă de această doamnă misterioasă. Eram puțin emoționată, deoarece auzeam în stânga și în dreapta despre această persoană și tot mă întrebam cine este, câți ani are, dacă o fi tânără, dacă are copii sau de unde este.

         Și uite așa, trecând zilele, vine și ziua activității. În timp ce mă schimbam în straiele noastre populare moldovenești, ca să dea bine când recit poezia, în cameră intră o doamnă puțin în vârstă,  cu trăsături simpatice, cu un suflet de copil și m-a luat în brațe ca și când mă cunoștea de-o viață. Atunci mi-am dat seama că dânsa este persoana pe care o aștepta toată lumea. A stat și m-a analizat din cap până-n picioare, spunându-mi cât de frumoasă sunt. Era îmbrăcată cu haine pentru vârsta dumneaei, dar la modă și asortate cu violet. După ce am făcut cunoștință cu această persoană minunată, am plecat în clasă. În scurt timp, în clasă au intrat doamnele profesoare, Părintele Pavel și doamna Georgeta Resteman, cu zâmbetul pe buze. A început în sfârșit activitatea. Emoțiile erau din ce în ce mai mari. Prima dată, a început să ne vorbească doamna dirigintă, care a prezentat un filmuleț  despre viața și cariera doamnei Resteman. Am rămas uluită când am văzut ce poate face această doamnă. Apoi, doamna dirigintă a dat cuvântul doamnei Resteman. Doamnei îi plăcea mult să vorbească. Ne-a povestit despre mama și despre fiica sa, despre insula Cipru, despre copiii talentați din Cipru, iar la final despre un țigănuș simpatic, numit Armani.

       Când ne povestea toate acestea, prin fiecare cuvânt pe care îl rostea, simțeam o căldură sufletească. La sfârșitul activității, îmi părea rău că doamna Resteman ne părăsește. Nu am simțit niciodată o sinceritate și o căldură sufletească așa de mari din partea unei persoane pe care o cunoșteam de doar două ore. Mi-a plăcut extrem de mult de această doamnă uimitoare și, după tot ce ne-a povestit, am simțit că o cunosc mai bine.

       Și, vorba unei colege: ”Doamna Resteman este una la un milion!”

                              CRISTINA ZEGAN 

                          Clasa a VI-a  - Dumbrăvița